spusese ei.
Marie credea că eu o abandonasem. Tatăl ei îi repetase că aveam nevoie de timp, că nu eram pregătită să o văd, că o lăsasem în urmă.
Reîntâlnirea cu fiica mea
Când am revăzut-o, inima mi s-a rupt încă o dată.
Fiica mea era în viață, dar fusese rănită nu doar fizic, ci și sufletește. Mă privea cu teamă, cu neîncredere, ca pe o mamă care alesese să dispară din viața ei.
A trebuit să îi explic, printre lacrimi, că nu știusem nimic. Că o căutasem. Că o