două luni n-a mai plătit chiria.
Daniela s-a ridicat atât de brusc, încât scaunul s-a răsturnat.
— Îl omor.
— Nu! — a strigat tatăl.
Toată cafeneaua s-a întors spre ei.
— De asta ți-am spus să nu afle că ne-ai găsit.
— De ce vă este atât de frică de el?
Părinții s-au privit.
Mama a scos din buzunarul paltonului un telefon vechi, cu ecranul crăpat.
— Pentru că avem asta.
Era o înregistrare.
Vocea lui Marius se auzea limpede:
— Dacă Daniela află vreodată adevărul, vă spun un singur lucru: voi ați semnat. Eu n-am