avem o casă, fata mea.
Daniela l-a îmbrățișat.
— Nu casa îmi lipsea.
— Atunci ce?
S-a uitat spre mama ei, care așeza din nou ghivece cu mușcate pe pervaz.
— Voi.
După câteva luni, Daniela a cumpărat o locuință modestă pe numele părinților.
Nu semăna cu cea veche.
Dar avea o curte.
O bucătărie luminoasă.
Și o bancă în fața porții unde tatăl ei își bea cafeaua dimineața.
În ziua în care s-au mutat, mama Danielei a găsit într-un sertar un plic.
Înăuntru era prima fotografie pe care Daniela o făcuse în