Femeia îi lăsa în fiecare zi câțiva bănuți bătrânei

Un gând îi bântuia mintea: divorțul… fostul soț… putea să fie el?

Dar nu, el plecase din țară. Știa sigur.

— Și… ce să fac acum? Nu pot trăi la hostel la nesfârșit, a murmurat ea.

Bătrâna a ridicat încet o mână tremurândă și i-a atins brațul.

— Nu ești singură, draga mea. Când ai necazuri, oamenii buni se găsesc.

Cuvintele ei au sunat ca o alinare. Pentru prima dată după mult timp, Suzana a simțit că cineva ține la ea fără să ceară nimic în schimb.

După ce a plecat de