Fără acoperiș deasupra capului după ce am ieșit din închisoare, m-am mutat într-o peșteră ascunsă

De peștera din deal, locul despre care se spunea că e blestemat.

 

„Acolo nu merge nimeni”, îi spusese cândva bunicul ei.

 

Dar acum nu mai conta.

 

A urcat încet, cu genunchii slabi, pe poteca îngustă. Vântul bătea printre copaci, iar liniștea era apăsătoare. Când a ajuns, a găsit intrarea acoperită pe jumătate de pietre și crengi.

 

A intrat.

Înăuntru era frig și miros de pământ umed. Dar era adăpost. Pentru prima dată în ziua aceea, Ana a simțit un strop de liniște.

A adunat câteva crengi