atent.
Testamentul lăsa fiecăruia dintre copii o sumă fixă, suficientă cât să nu poată spune că fuseseră uitați.
Restul averii lui îmi revenea mie.
Fără condiții.
Fără administratori.
Fără obligația de a o împărți.
Casa era deja pe numele amândurora, cu drept integral de supraviețuire.
Bijuteriile erau ale mele.
Mobilierul era al meu.
Camioneta devenise a mea.
Melissa s-a prăbușit pe scaun.
— Deci toate etichetele…
— Le puteți dezlipi.
Nepoata mea s-a ridicat imediat și a început să scoată una de pe dulapul cu bijuterii.
— Nu tu, i-am spus.
S-a oprit.
—