Silvia clipi.
— Ethan, prezentarea ta…
— Mama mea nu este în spital.
— Ce?
— Fiica mea este.
Silvia își strânse geanta.
— Rahela ți-a băgat prostii în cap.
— Nu.
Ethan inspiră adânc.
— Tu mi-ai băgat în cap ani întregi ideea că, atunci când viața devine grea, cineva trebuie să-mi facă loc să plec.
Silvia păru lovită.
— Eu doar încerc să-mi protejez fiul.
— Am 34 de ani, mamă.
Apoi spuse propoziția pe care aș fi vrut s-o aud cu patru ore înainte:
— Sunt tată. Rămân cu fiica mea.
Nu am simțit triumf.
Doar tristețe