rușinea îmi urcă în obraji.
În mai puțin de treizeci de secunde îmi imaginasem că soțul meu avea o aventură.
Tyler continuă:
— Acum trei luni, organizația prin care s-a făcut donarea a reușit să ne pună în legătură. Iar astăzi o întâlnesc pentru prima dată.
Pasagerii începură să aplaude.
Câteva rânduri în fața noastră, o femeie cu părul scurt și cărunt își acoperi fața cu mâinile.
O însoțitoare de bord se apropie de ea.
— Rebecca?
Femeia dădu din cap.
Apoi Tyler spuse ceva care mă făcu să-mi închid ochii.
— Soția