Ea dormea pe locul 8A — când căpitanul a întrebat dacă este vreun pilot de luptă la bord

pilotului, era liniște.

Doar concentrarea conta.

La 1.000 de metri, vântul a început să bată lateral.

Avionul s-a înclinat brusc.

Copilotul a înghețat.

Mara a corectat imediat.

„Ține-l… ușor… așa…”

Vocea ei era calmă, dar fermă.

Ultimii metri au fost cei mai grei.

Pista se apropia rapid.

Prea rapid.

„Acum,” a spus ea.

Roțile au atins asfaltul cu un șoc puternic.

Un moment de liniște.

Apoi…

Avionul a încetinit.

Și s-a oprit.

Pentru câteva secunde, nimeni nu a spus nimic.

Apoi, din cabină, a izbucnit un val de aplauze.