pilotului, era liniște.
Doar concentrarea conta.
La 1.000 de metri, vântul a început să bată lateral.
Avionul s-a înclinat brusc.
Copilotul a înghețat.
Mara a corectat imediat.
„Ține-l… ușor… așa…”
Vocea ei era calmă, dar fermă.
Ultimii metri au fost cei mai grei.
Pista se apropia rapid.
Prea rapid.
„Acum,” a spus ea.
Roțile au atins asfaltul cu un șoc puternic.
Un moment de liniște.
Apoi…
Avionul a încetinit.
Și s-a oprit.
Pentru câteva secunde, nimeni nu a spus nimic.
Apoi, din cabină, a izbucnit un val de aplauze.