După cinci ani în care l-a spălat, l-a scos din pat și i-a fost îngrijitor cu normă întreagă

în prag.

— Nu. Am lucrat aici gratis.

Am plecat cu o valiză. Nu în furie. În pace.

Astăzi locuiesc într-un apartament mic într-un cartier liniștit. Mă trezesc când vreau. beau cafea fierbinte. Parfumul meu miroase iar a mine, nu a alcool.

El lucrează. râd. eu respir.

Și când mă gândesc la femeia care ținea o pungă de pâine caldă lângă un stâlp de beton, știu sigur un lucru:

Ea nu a fost o ratată.

Era o femeie care și-a știut în sfârșit valoarea ei.

Această lucrare este inspirată din evenimente