niște înjurături îndepărtate.
— Cătă… vorbești serios?
— Da.
Mihai a început să plângă.
Ea nu-l auzise niciodată plângând.
— Vin acum! Las tot acolo!
— Și peștele?
— Să-l ia Dunărea! Eu am copii!
Cătălina a izbucnit iar în râs.
Când Mihai a ajuns la clinică, a alergat direct spre ea și a strâns-o în brațe în mijlocul parcării, fără să-i pese de oameni.
— Auzi… noi chiar o să avem copii? a șoptit el.
Ea a dat din cap.
Mihai a căzut în genunchi și și-a lipit fruntea de burta ei.
Iar pentru prima