“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

era prins neglijent la spate.

Când l-a văzut, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la mâinile lui.

Buchetul nu mai era acolo.

A zâmbit.

– Ei?

– Ce?

– I-ai dat florile?

– Da.

– Și?

Andrei și-a lăsat ghiozdanul lângă trepte.

Voia să-i spună doar că da, îi plăcuseră.

Dar s-a uitat spre grădină.

A văzut locul gol de unde mama tăiase dalia. Crăițele pe care le udase toată vara. Cârciumăresele mov crescute lângă gard.

Apoi s-a uitat la ea.

– Doamna a zis să-ți spun că a observat.

Mama