“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

să i le mai dau.

Femeia nu l-a certat.

Nu i-a spus că trebuia să știe mai bine.

Doar s-a uitat o clipă spre grădină.

– Și până la urmă?

– Până la urmă i le-am dat.

– Bine.

– La anul îi mai ducem?

Mama a râs.

– Dacă mai am ce să tai după buchetul de azi.

Andrei s-a dus spre straturile de flori.

A privit câteva secunde printre dalii, apoi a arătat spre un colț.

– Uite. Acolo mai sunt două.

– Pe alea să mi le lași mie.

– De ce?

Mama a desprins