le-a sărutat încet.
— Bunico…
Sacoșele tale nu mă fac de rușine.
Mă fac cel mai bogat om din lume.
În jurul lor se făcuse liniște.
Patronul terasei se apropiase și ascultase fără să spună nimic.
S-a uitat la sacoșe.
— Doamnă…
Dacă îmi dați voie, aș vrea să pun câteva dintre roșiile dumneavoastră în salata pe care o mănâncă astăzi personalul.
Tanti Ilinca a zâmbit.
— Dar sunt pentru copil…
Matei i-a prins ușor brațul.
— Le împărțim, bunico.
Cum făceai mereu acasă.