ochelari de soare s-a ridicat fără un cuvânt și i-a făcut loc bătrânei.
— Luați loc aici.
Vă rog.
Autobuzul a pornit.
De data aceasta nimeni nu s-a mai plâns de miros.
Parcă fiecare călător se gândea la propria mamă.
La propria bunică.
La copilăria rămasă undeva, într-o curte cu roșii și ceapă verde.
Ajunși în București, tânărul a coborât împreună cu tanti Ilinca și i-a luat ambele sacoșe.
— Sunt grele, mamă.
— Mai greu e dorul, a răspuns ea zâmbind.
Au mers câteva minute până la terasa unde lucra Matei.
Băiatul