îndepărtată.
Dar nu am uitat ce se întâmplase.
Și nici Wilson.
Trei luni mai târziu am intrat în sala de ședințe pentru ultimul interviu.
În fața mea erau cinci membri ai consiliului.
Wilson nu participa la votul final.
Asta fusese una dintre condițiile mele.
La final, președintele consiliului îmi întinse mâna.
— Felicitări, doamnă Emilia Popescu. Postul este al dumneavoastră.
Am rămas câteva secunde fără să spun nimic.
Cu trei luni înainte ieșisem din aceeași clădire plângând, cu lucrurile personale într-o cutie.
Acum mă întorceam în conducerea ei.
Dar cel mai