banii.”
Acel mesaj mi-a răspuns la ultima întrebare pe care o mai aveam.
Nu îi era frică să mă piardă.
Îi era frică să piardă banii.
Nu i-am mai răspuns.
Infecția a început să cedeze. Într-o dimineață am reușit să mă ridic singură și să fac câțiva pași până la fereastră.
Asistenta care mă văzuse în ziua în care găsisem actele de divorț a zâmbit.
— Arătați mult mai bine.
— Și mă simt mai bine.
De data aceasta era adevărat.
Când am fost externată, Andrei nu mă aștepta.
Și, pentru prima