e uzură — a murmurat —. Asta e făcută.
Au spart parțial peretele. În spatele lui, un culoar îngust ducea spre un tunel vechi de mentenanță. Uitat. Oficial „dezafectat”. Dar nu abandonat: urme recente, cabluri, o lanternă prinsă cu bandă, pași.
Tunelul lega penitenciarul de femei de cel de bărbați, pe sub un teren considerat sigur. Dar cel mai grav nu era că exista.
Ci că fusese întreținut. Și ascuns.
În noaptea aceea, Andrei a instalat camere ascunse, fără știrea personalului obișnuit.
— Dacă cineva din interior acoperă asta, nu putem avea încredere