Veaceslav se ridică.
— Gata, plecăm.
Diana se uită la el.
— Tu poți pleca.
— Ce înseamnă asta?
— Înseamnă că eu mai am treabă.
— Diana, sunt soțul tău.
— Știu.
— Atunci vii cu mine.
Pentru prima dată în unsprezece ani, Diana nu simți nevoia să explice.
— Nu.
Veaceslav rămase cu privirea fixată asupra ei.
— Ce?
— Am spus nu.
În jurul lor, masa dispărea bucată cu bucată.
Paharele intrau în lăzi.
Farfuriile erau stivuite.
Fețele de masă erau strânse.
Aranjamentele florale erau ridicate.
În mai puțin de douăzeci de minute, aniversarea luxoasă a Reginei