viața.
Ana încrucișă brațele.
— Nu vreau să devin femeia salvată de asociatul soțului.
— Nici eu nu vreau asta.
Maximilian îi întinse o carte de vizită.
— Un prieten administrează o clinică privată. I-am spus doar că ai experiență în administrare. Restul îl faci singură.
Ana privi cartonașul.
— Nu i-ai cerut să mă angajeze?
— Nu.
— Bine.
Două săptămâni mai târziu, Ana trecu prin două interviuri.
Și primi postul.
Nu pentru că era soția lui Gerard.
Nu pentru că Maximilian o salvase.
Ci pentru că, înainte să-și petreacă optsprezece ani administrând casa altora,