Apoi Ana izbucni în râs.
Era prima dată după mult timp când putea auzi numele lui Gerard fără să simtă că i se strânge pieptul.
În acea seară, după ce copiii adormiră — și după ce cățelul rămase, bineînțeles — Ana găsi vechiul rucsac cu care ajunsese în fața porții lui Maximilian.
Îl ținu câteva secunde în mâini.
În urmă cu un an, aproape întreaga ei viață încăpea acolo.
Atunci crezuse că era dovada că pierduse totul.
Acum înțelegea altceva.
Casa putea fi pe numele altcuiva.
Mașinile puteau aparține unei firme.
Un