ieșeau.
Într-o sâmbătă, cineva sună la ușă.
Era Maximilian.
Lângă el stătea Emilian, care trebuia să se întoarcă de la o activitate.
Dar băiatul nu era singur.
Ținea în brațe un cățel maro.
Ana rămase cu gura căscată.
— Nu.
— Mamă…
— Categoric nu.
— E mic!
— Va deveni mare.
Maximilian ridică ambele mâini.
— Eu n-am nicio implicare.
— Minți foarte prost.
— Comparativ cu fostul tău soț, cred că sunt începător.
Pentru o secundă se lăsă tăcerea.
Apoi Ana izbucni în râs.
Era prima dată după mult timp când putea auzi numele lui Gerard