bată mai repede. Gândul că poate au greșit adresa nu a reușit să o liniștească.
După câteva minute, cineva a sunat la ușă.
Ana a deschis cu precauție. Pe prag stătea un bărbat cu părul ușor cărunt, cu privire calmă.
— Ana? a întrebat el.
— Da…
— Pot intra? Numele meu este Mihai.
Vocea lui era caldă, cunoscută într-un mod ciudat. Ana i-a făcut loc, iar când el a pășit înăuntru, a văzut pe chipul lui ceva ce a făcut-o să încremenească. Ochii. Erau aceiași ochi, acum limpezi, vii.
— Dumneavoastră… a șoptit