Copiii mei mă umileau din cauza sânilor mei mari

prima fotografie eram înainte de operație.

În a doua, după.

Dar când le-am privit una lângă alta, mi-am dat seama că schimbarea cea mai importantă nu era cea pe care o putea vedea cineva pe corpul meu.

În ambele fotografii stăteam în față.

În ambele zâmbeam.

În niciuna nu încercam să mă ascund.

Radu observă și el.

— Mamă?

— Da?

— Cred că înțeleg acum.

— Ce?

Arătă spre prima fotografie.

— Schimbarea începuse deja aici.

Am zâmbit.

— Exact.

Ani întregi, copiii mei crezuseră că erau doar glume.

Iar eu îi ajutasem să creadă