prima fotografie eram înainte de operație.
În a doua, după.
Dar când le-am privit una lângă alta, mi-am dat seama că schimbarea cea mai importantă nu era cea pe care o putea vedea cineva pe corpul meu.
În ambele fotografii stăteam în față.
În ambele zâmbeam.
În niciuna nu încercam să mă ascund.
Radu observă și el.
— Mamă?
— Da?
— Cred că înțeleg acum.
— Ce?
Arătă spre prima fotografie.
— Schimbarea începuse deja aici.
Am zâmbit.
— Exact.
Ani întregi, copiii mei crezuseră că erau doar glume.
Iar eu îi ajutasem să creadă