coborât telefonul cu care mă filma.
Robert s-a albit la față.
— Oprește-l, a spus.
Nu îi tremura vocea de rușine.
Îi tremura de frică.
Eram gata să opresc înregistrarea.
Dar doamna Matilda, femeia care în cinci ani nu mi-a mulțumit niciodată, m-a prins de încheietură cu singura mână pe care o mai putea mișca.
Și-a înfipt unghiile în pielea mea.
S-a apropiat de urechea mea și mi-a șoptit atât de încet, încât ceilalți nu puteau auzi.
Iar bătrâna care mă numise „javră” ani la rând mi-a spus singurele cuvinte care