Chirurgul a cumpărat o sticlă de lapte de la o tânără de la țară. O secundă mai târziu, când i-a văzut mâna, a rămas fără cuvinte…

a citit scrisoarea de admitere, a plâns în brațele mamei sale.

Anii au trecut.

Ana a muncit enorm.

A învățat zi și noapte.

Nu a irosit niciuna dintre șansele primite.

Iar Eugen i-a fost mentor.

Nu pentru că îi era dator.

Ci pentru că vedea în ea aceeași determinare pe care o avusese și el când era tânăr.

După mulți ani, într-o dimineață, cei doi au intrat împreună într-o sală de operație.

De această dată nu ca medic și pacient.

Ci ca doi chirurgi.

La finalul intervenției, Eugen a privit-o