Cea mai frumoasă fată din liceu m-a invitat la bal

nou la mine.

— Nu… nu se poate…

Am zâmbit.

— Ba da.

Mâna i-a acoperit gura.

Lacrimile i-au apărut instantaneu în ochi.

— Andrei?

Am dat din cap.

În următoarea secundă m-a îmbrățișat.

Niciunul dintre noi nu a spus nimic pentru câteva momente.

Nu era nevoie.

— Doamne… nici nu te-am recunoscut.

— Știu.

— Ai ajuns atât de departe…

— Datorită multor oameni. Dar și datorită unei fete care a avut curajul să fie bună atunci când restul râdeau.

Maria și-a coborât privirea.

— Eu doar te-am invitat la bal.

— Nu. Ai făcut mai mult de