până aproape de apă.
Soarele abia răsărea.
Simona rămase acolo mult timp, ascultând valurile.
Telefonul vibră.
Un mesaj de la Leonard.
„Mai putem repara lucrurile.”
Îl privi câteva secunde.
Apoi îl șterse.
Nu simți triumf.
Nici răzbunare.
Doar liniște.
Ridică ochii spre mare.
Cu două luni înainte, Leonard îi spusese că marea nu pleacă nicăieri.
Avusese dreptate într-o singură privință.
Marea fusese tot acolo.
Dar Simona aproape că uitase că și ea avea dreptul să ajungă la ea.
Își scoase sandalele și păși în apă.
Era rece.
Zâmbi.
Concediul pe