mare.
Nu avea mobilier scump și nici balconul pe care îl avusese în vechiul apartament.
Dar cheia era numai a ei.
În prima seară își puse-o pe masa din bucătărie și o privi câteva secunde.
Un obiect banal.
Totuși, pentru ea însemna mai mult decât ar fi crezut vreodată.
Într-o vineri, Clara veni în vizită cu două pahare de cafea.
— Apropo, ce faci cu concediul?
Simona râse.
— Care concediu?
— Ai încă zile libere. Și ai recuperat o parte din bani.
— Nu știu.
Clara scoase telefonul.
— Grecia?
Simona clătină din cap.