desen.
Fără plăcuțe cu numele lor.
Fără fotografii pentru presă.
Doar lucruri de care niște copii aveau nevoie.
Pe drumul spre mașină, Daniel o întrebă:
— Te-ai gândit vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă nu-mi pierdeam portofelul?
Valeria se uită la el.
— Probabil că tot te-aș fi găsit.
— După încă optsprezece ani?
— Poate.
Daniel zâmbi.
— Bine că sunt neglijent atunci.
Valeria îi întinse fotografia.
— Păstreaz-o.
— Credeam că e a ta acum.
— Nu.
Întoarse fotografia și scrise pe spate, sub data veche:
„Ne-am regăsit.”
Apoi i-o puse în palmă.
În seara în