Apoi vei înțelege.”
Noaptea aia n-am dormit deloc.
A doua zi, am intrat în cafenea cu stomacul strâns. Bărbatul stătea la o masă din colț. Purta o geacă veche, dar curată, și avea privirea apăsată.
„Tu ești Ana?”, m-a întrebat.
Am dat din cap.
A scos un plic gros și l-a pus pe masă.
„Bunicul tău se numea, de fapt, altfel în tinerețe. A lucrat ani de zile ca inginer pe șantiere mari. A câștigat bani mulți. Foarte mulți.”
Am simțit cum mi se taie respirația.
„Nu e posibil… noi