Bună ziua, domnule, mama noastră are un tatuaj identic cu al dumneavoastră

luase și pe care o justificase ani întregi.

— Nu am făcut-o din răutate, spuse ea încet.

— Dar ai făcut-o.

Camelia încuviință.

Lacrimile îi apărură în colțul ochilor.

— Da.

Câteva zile mai târziu, Elias le întâlni oficial pe cele trei fete.

Nu într-un birou.

Nu prin avocați.

Ci într-un parc.

Au vorbit ore întregi.

Despre școală.

Despre cărți.

Despre câini.

Despre Matei.

La final, Valentina îl privi atent.

— Tu chiar ești tata?

Elias înghiți cu greu.

— Da.

Fetița îl îmbrățișă fără ezitare.

Surorile ei o urmară imediat.

Iar pentru câteva secunde,