luase și pe care o justificase ani întregi.
— Nu am făcut-o din răutate, spuse ea încet.
— Dar ai făcut-o.
Camelia încuviință.
Lacrimile îi apărură în colțul ochilor.
— Da.
Câteva zile mai târziu, Elias le întâlni oficial pe cele trei fete.
Nu într-un birou.
Nu prin avocați.
Ci într-un parc.
Au vorbit ore întregi.
Despre școală.
Despre cărți.
Despre câini.
Despre Matei.
La final, Valentina îl privi atent.
— Tu chiar ești tata?
Elias înghiți cu greu.
— Da.
Fetița îl îmbrățișă fără ezitare.
Surorile ei o urmară imediat.
Iar pentru câteva secunde,