Bună ziua, domnule, mama noastră are un tatuaj identic cu al dumneavoastră

telefonul bonei.

— Nu ar trebui să mă suni.

— Știm.

— Atunci de ce o faci?

La capătul celălalt se auzi o respirație adâncă.

— Pentru că mama plânge noaptea.

Elias rămase fără cuvinte.

— Ce?

— O auzim. Crede că dormim.

Tăcere.

— Ea spune că face ce trebuie. Dar nu pare fericită.

Convorbirea se întrerupse câteva secunde mai târziu.

În noaptea aceea, Elias nu reuși să adoarmă.

Pentru prima dată se întrebă dacă totul era atât de simplu pe cât părea.

O săptămână mai târziu primi un nou telefon.

De data aceasta era Camelia.