brațe.
Când Matei văzu copilul, se opri.
— Ce? întrebă Daniel.
Matei arătă spre umărul băiatului.
— Are semnul.
Daniel râse.
— Da.
Matei își desfăcu puțin gulerul cămășii.
Sub clavicula stângă se afla o pată asemănătoare.
Nu identică.
Dar suficient de apropiată încât să înțeleg de ce Daniel fusese atât de șocat în maternitate.
Matei îl luă pe Liam în brațe.
— Bună, micuțule.
Apoi cele patru fete năvăliră în cameră, certându-se care dintre ele urma să-i arate prima unchiului lor jucăriile.
În câteva secunde, liniștea dispăruse.
Matei râdea.
Daniel plângea.
Iar eu