O oră.
Două.
Nimeni nu a venit.
Seara a căzut peste oraș. Ningea în continuare, liniștit.
— Ce facem? — a întrebat Ana.
Mihai a stat mult timp fără să răspundă.
— Dacă îi predăm la poliție, poate află cine sunt proprietarii. Dacă sunt bani murdari? Dacă vine cineva periculos după ei?
Ana s-a gândit la nepoți. La fiica lor obosită. La facturile adunate pe masă. La pastilele scumpe pentru spatele lui Mihai.
Apoi s-a uitat din nou la icoană.
— Nu sunt ai noștri, Mihai.
El a închis ochii.
— Știu.
A doua zi