Ana a ieșit să ducă gunoiul.

O oră.

Două.

Nimeni nu a venit.

Seara a căzut peste oraș. Ningea în continuare, liniștit.

— Ce facem? — a întrebat Ana.

Mihai a stat mult timp fără să răspundă.

— Dacă îi predăm la poliție, poate află cine sunt proprietarii. Dacă sunt bani murdari? Dacă vine cineva periculos după ei?

Ana s-a gândit la nepoți. La fiica lor obosită. La facturile adunate pe masă. La pastilele scumpe pentru spatele lui Mihai.

Apoi s-a uitat din nou la icoană.

— Nu sunt ai noștri, Mihai.

El a închis ochii.

— Știu.

A doua zi