familie?
Teresa a tresărit.
— Am fost furioasă. Am vrut să văd din ce material ești făcută.
— M-ați lăsat pe marginea drumului într-o furtună.
— Pe vremea mea, nurorile trebuiau să demonstreze…
— Pe vremea dumneavoastră oamenii tot știau că nu abandonezi pe cineva în ploaie.
Teresa a tăcut.
Apoi a spus ceea ce venise, de fapt, să spună:
— Putem pierde conacul.
Sofia a privit-o.
În sfârșit.
Adevărul.
— Îmi pare rău.
Teresa a făcut un pas spre ea.
— Atunci vorbește cu mama ta.
— De ce?
— Pentru că a fost o greșeală!
— Nu, doamnă