Am venit pentru prima dată acasă la socrii mei

Javier.

Nu a deschis.

— Sofia, știu că ești acolo.

— Pleacă.

— Te rog. Cinci minute.

— Ai avut aproape zece ani să fii soțul meu. Ieri ai avut câteva secunde să fii un om decent.

Liniște.

— Am greșit.

— Da.

— Mama m-a crescut într-un anumit fel.

Sofia și-a sprijinit fruntea de ușă.

— Și eu m-am căsătorit cu tine, nu cu educația ta.

— Pot să repar.

— Ce anume?

Javier n-a răspuns imediat.

— Tot.

— Atunci începe cu adevărul.

— Ce adevăr?

— Ai venit pentru mine sau pentru contract?

Dincolo de ușă s-a lăsat tăcerea.

Prea lungă.