văzut-o punând ceva în cutia ta poștală înainte să se așeze pentru ultima oară.”
Am rămas cu ochii ațintiți asupra lui. „Ea… A pus ceva în cutia mea poștală? Ce anume?”
A dat din cap.
M-am agățat de canapea, cu gândurile fugind în toate direcțiile. „Ce-o fi lăsat pentru mine?”
A schițat un zâmbet trist. „Vom afla.”
Afară, fiul unui vecin se plimba cu bicicleta înainte și înapoi, privind spre casa mea. Doamna Pearson stătea peste drum, cu brațele încrucișate.
Mâinile îmi tremurau în timp ce deschideam cutia poștală. Părea