dimineața, dar mi-a răspuns.
Când i-am explicat ce se întâmplase, a rămas tăcută câteva clipe.
— Laura, știi că actul de proprietate este doar pe numele tău, nu-i așa?
— Știu.
— Michael știe?
— Nu cred că s-a obosit vreodată să verifice.
În noaptea aceea, pentru prima dată, am privit fiecare document nu ca o parteneră iubitoare, ci ca o femeie care trebuia să se protejeze.
Până la ora cinci dimineața, găsisem deja un apartament mic pe care îl puteam închiria temporar.
La ora șase, valiza mea era lângă ușa de la intrare.