A pus furculița jos și a râs.
Îmi amintesc și acum acel râs.
Nu era râsul unui bărbat iubitor.
Era râsul cuiva care era convins că eu nu îl voi părăsi niciodată.
— Nu mă voi căsători niciodată cu tine, Laura.
Timp de câteva secunde, pur și simplu l-am privit.
— De ce?
S-a lăsat pe spate în scaun și a ridicat din umeri.
Apoi a spus ceva care m-a făcut să înțeleg că fusesem înșelată timp de zece ani.
— Pentru că mariajul este doar o bucată de hârtie fără sens. Nu