Am salvat un necunoscut din râul înghețat, dar când a deschis ochii, omul de lângă el a început să tremure

ușa salonului.

— Toată lumea afară! a strigat el.

Gabriel nu s-a mișcat.

— Valeria, acum.

Am alergat cu el pe coridorul de serviciu. Mirosul de dezinfectant îmi amintea de spitalul unde murise mama. Tălpile ude îmi alunecau în saboții împrumutați de la asistentă, iar palma cusută pulsa cu fiecare pas.

Am intrat într-o cameră mică de arhivă, la subsol. Gabriel a închis ușa și a scos din buzunar dosarul cu marginile arse.

— Ce este? am întrebat.

— Un registru al plăților făcute de compania lui Mateo. Mama ta lucra pentru el ca