auzit bine.
— A spus Teresa.
— Poate a spus altceva.
— Mama mea se numea Teresa Mendoza.
Fața lui Esteban s-a încordat. Pentru o clipă, sirenele, oamenii și râul au dispărut. Am văzut doar reacția lui.
El știa acel nume.
La spital, în sala de primiri urgente, un medic mi-a cusut palma. În timp ce mă uitam la firul negru trecând prin piele, am observat că rucsacul meu era deschis. Acul de aramă dispăruse.
— Cine mi-a umblat în lucruri? am întrebat.
— Probabil oamenii bărbatului pe care l-ai adus, mi-a răspuns asistenta.
— Unde