spre tata.
— Și douăzeci de ani nu v-ați gândit niciodată să mă căutați?
A început să plângă.
Pentru prima dată îl vedeam plângând.
— Ne-am gândit în fiecare zi.
Dar orgoliul nostru era mai mare decât iubirea.
Și fiecare an care trecea ne făcea să credem că este prea târziu.
Maria s-a apropiat încet de mine.
— Eu n-am știut nimic.
Dacă aș fi știut, te-aș fi căutat.
M-a îmbrățișat.
Am simțit că îmbrățișez o parte din viața pe care mi-o furaseră.
În acea după-amiază am stat ore întregi de vorbă.
Am