voi ieși mai mult din casă.
Că poate voi călători.
Că voi suna un vechi prieten pe care îl evitasem ani întregi.
Că voi încerca să trăiesc fără să cred că orice moment de fericire este o trădare față de Ana.
Suzana a zâmbit.
— Asta voiam să aud.
A murit dimineața, liniștită, în somn.
La înmormântare au venit și rudele care mă acuzaseră.
Robert nu mi-a vorbit.
Nu conta.
Câteva zile mai târziu, avocatul Suzanei m-a chemat la birou.
Mi-a întins un plic.
— A insistat să vi-l dau.
Înăuntru nu