în fața a peste două sute de persoane.
Vocea îi tremura, dar continua.
— În ultimii ani am crezut că sunt invizibil.
În sală era o liniște deplină.
— Am crezut că oamenii mă văd doar ca pe băiatul ciudat. Pe cel care vorbește prea puțin. Pe cel care nu se potrivește nicăieri.
Am simțit că mă sufoc.
— Dar în seara asta am înțeles ceva. Uneori petreci atât de mult timp încercând să fii acceptat de ceilalți, încât uiți să te accepți pe tine.
Câțiva elevi au început să aplaude.
Ieremia a