Am petrecut 15 ore în sala de operație DETALII . Primul comentariu:

viață. La ora a zecea de operație, când spatele părea că se prăbușește sub greutatea halatului steril, iar ochii nu lăcrimau de la efortul concentrării prin lupe, monitoarele la început să scoată sunetul acela strident pe care orice chirurg îl urăște: tensiunea scădea dramatic. În aceeași clipă, nimeni nu a respirat. Sa lăsat o tăcere grea, întreruptă doar de comenzile scurte și ferme pentru anestezist.

Când ești acolo, îmbrăcat în verde, cu picioarele amorțite și mintea conectată la un singur ritm cardiac, realizezi că medicina nu este o simplă meserie.