eu cuvintele. Că părinții ei m-au întrebat din ce familie sunt și ea s-a rușinat să zică. Că vreau să intru într-o lume în care nu-mi e locul.
A tras aer în piept și a zis mai încet:
— Aceleași vorbe, mamă. Exact aceleași vorbe pe care ți le ziceam eu ție.
Și-atunci s-a rupt de tot.
— Te-am văzut, mamă.
Am înghețat.
— La absolvire. Te-am văzut în spate, pe ultimul rând, cu trandafirul ăla. Te-am zărit când m-au strigat. Și știi ce-am simțit? M-am rugat lui Dumnezeu să nu strigi. M-am