într-o casă nouă, luminoasă, aproape de parc. Am angajat o bonă și am început să merg la birou după ce m-am refăcut.
Nu ca soția cuiva.
Ci ca lider.
La prima ședință oficială, Radu era prezent.
Stătea la capătul mesei, cu umerii căzuți.
Când am intrat, toată lumea s-a ridicat.
Inclusiv el.
„Bună dimineața”, am spus simplu.
Vocea nu mi-a tremurat.
Nu mai eram femeia alungată cu o geantă aruncată la picioare.
Eram mama unui copil dorit.
Eram nepoata unui om care a avut încredere în mine.
Eram femeia care