Galina răspunse corect.
Probabil o memorase din buletin.
— Perfect, spuse angajata. Mai am nevoie de semnătura dumneavoastră aici.
Îi întinse o foaie.
Soacra mea luă pixul.
Atunci am făcut un pas înainte.
— Aveți grijă la semnătură, doamnă Galina. A mea e puțin mai complicată.
Pixul îi căzu din mână.
S-a întors atât de repede încât peruca i s-a deplasat într-o parte.
Pentru câteva secunde, pur și simplu m-a privit.
Albise complet.
— Tu?!
Am ridicat telefonul.
— Bună dimineața.
Angajata se uită la mine, apoi la buletin.
— O cunoașteți pe această doamnă?