— Nu am depus niciun înscris astăzi, am spus.
Ușa sălii se deschise brusc. Soacra mea, Elena, intră sprijinindu-se de o umbrelă cu mâner de alamă. Era palidă, udă până la tiv și ținea la piept o cutie de lemn închisă la culoare.
Andrei se ridică.
— Mamă, ce cauți aici?
Elena nu se uită la el. Își puse cutia pe masa martorilor și spuse, cu o voce pe care nu i-o mai auzisem niciodată:
— Am venit să fiu ultimul martor.
Judecătorul se aplecă spre ea.
— Aveți ceva de declarat?
Elena desfăcu